Este necesară o cantitate mică de vapori de apă și bioxid de carbon pentru a aprinde pasiunea astronauților. Acest lucru se întâmplă în cazul exoplanetei HD189733b, descoperită în anul 2005, la 63 de ani-lumină distanță de Pământ, în constelația Vulpea Mică. Vapori și gazul au fost detectați în decembrie 2008, iar o întrebare retorică a apărut: s-a descoperit leagănul vieții extraterestre?
Este greu sau chiar imposibil de crezut. Lumea extrasolară este un adevărat infern. Este imposibil să pui „piciorul” pe această planetă de mărimea lui Jupiter, care orbitează foarte aproape de steaua sa în 2,2 zile, ceea ce o transformă într-un cuptor cu o temperatură de peste 1000ºC. De asemenea, se sincronizează cu această stea, afișând întotdeauna aceeași față a Soarelui, o față foarte fierbinte în timpul zilei, iar cealaltă fiind scufundată mereu în noaptea rece. Într-o lume atât de ostilă, viața pe care o cunoaștem nu are nicio șansă să apară. Această arzătoare intimitate cu steaua sa face din HD189733b o planetă interesantă pentru astronomi, fiind cea mai strălucitoare dintre exoplanetele cunoscute care tranzitează în fața astrului ei stelar și, deci, cel mai ușor de observat.
De fiecare dată când trece prin fața sa, are loc o mini-eclipsă. Diferențele de luminozitate datorate acestor eclipse permit obținerea spectrului planetei și analiza chimică a atmosferei sale, fiecare gaz având o amprentă particulară în lungimile de undă.
O echipă de cercetători internațională, condusă de astrofizicianul Mark Swain de la NASA, folosind telescopul spațial Hubble și recurgând la metoda analizei chimice a atmosferei, a descoperit (în decembrie 2008) pentru prima oară bioxid de carbon în atmosfera unei planete din afara Sistemului nostru Solar. Dacă această detectare este într-adevăr reală, este vorba de un rezultat surprinzător, care nu corespunde modelelor numerice ale atmosferei unor astfel de corpuri cerești.
În martie 2008, HD189733b a creat deja o surpriză prin detectarea metanului în atmosfera sa. O descoperire greu de înțeles, întrucât modelele numerice indică faptul că, în condițiile în care temperatura depășește 1000ºC în atmosfera planetară, metanul se transforma in monoxid de carbon.
