Taranii-metalurgisti din Delta Fluviului Rosu din Vietnam au creat de prin Primul Mileniu al Erei Noastre arta spectaculoasa a bronzului. Membrii acestei populatii, numiti Dong Son, ai caror tatuaje ilustrau intregul lor corp si ai carora dintii erau innegriti din cauza consumului frecvent de preparate pe baza de nuci de arec, au fost descrisi in Cronicile Chineze din anul 500 i.Ch. ca fiind barbari. În anul 1924, s-au descoperit vestigii ale acestei populatii, printre care se aflau morminte-piroga construite din trunchiuri de copaci scobite, unele lungi chiar de 4 metri, cu diverși obiecte din jurul mormintelor, precum topoare, cutite, podoabe etc. Una dintre cele mai impresionante descoperiri a fost aceea a tambururilor din bronz, care atingeau uneori 90 de centimetri in diametru. În Muzeul Antropologic din Hanoi exista un tambur celebru, descoperit la Ngoc Lu, pe suprafata caruia sunt reproduce scene in care se vad barbati batand tambururile. Din pacate, cercetarile asupra acestei populatii au fost întrerupte din cauza lungilor ani de razboi cu americanii.
E o adevărată nebunie cu ipotezele și studiile despre cultura lor. Unii experți cred că acestea au fost bulversate prin revoluția metalurgică care a avut loc în a doua mileniu î.H., când populația rurală a început să se aprovizioneze cu resurse din minele din nordul Chinei și au învățat tehnicile metalurgice chinezesc pentru a realiza obiecte utile și decorative. Sapaturile arheologice din anii ’80 au arătat că înainte de artizanii Dong Son erau culturi metalurgice importante în Cambogia, Laos, Thailanda, Birmania și Java.
În secolul al XVIII-lea, un naturalist olandez a descris detaliat un tambur găsit în Java. Se pare că acest obiect provine din Vietnam, pullanții Dong Son fiind aproape de marile drumuri comerciale care au permis răspândirea culturii lor.
Fabricarea bronzului a permis producerea de pluguri, un câștig neprețuit pentru agricultură. Orezăria a înflorit prin nivelarea terenurilor care erau inundate artificial, cu ajutorul digurilor alimentate de fluvii și prin obținerea mai multor recolte pe an. Pe unele tambure sunt scene care reprezintă lumea muncii agricole, ceea ce întărește suspiciunea că erau folosite în scopuri religioase ce implicau invocarea ploilor.
Administrația chineză din secolul al I-lea a început să se instaleze în zona Fluviului Roșu, provocând o represaliere a culturii tambururilor, care a dispărut în câteva zeci de ani.
Urmărește-ne și pe Google News
