Unii susțin că singura modalitate de a ține lucrurile sub control nu este de a idolatriza inteligența artificială, ci de a o trata ca pe un simplu instrument. Iar odată cu ea vine și oportunitatea de a reconstrui bazele economiei de date.
Dacă înzestrăm tehnologia cu calități mitice, nu facem decât să creștem probabilitatea de a nu reuși să o facem să funcționeze corect. Prin urmare, ar fi mai bine să pornim de la ipoteza că nu există o inteligență stăpână și că ceea ce construim este o formă inovatoare de colaborare socială. Chatbots și generatoare de imagini bazate pe inteligență artificială sunt, de fapt, căutări online extinse, completate cu un nou sistem de combinare a acestor rezultate, care oferă rezultate utilizabile și adesea uimitoare. Este o realizare semnificativă, dar este vorba tot despre descoperirea consistențelor ascunse între creațiile umane, nu despre ceva creat de o minte nouă”, scrie Jaron Lanier, cunoscut și ca părintele realității virtuale, într-un articol din The New Yorker.
Informatician, artist și gânditor futurist, Lanier a trecut de la statutul de pionier al internetului la cel de cunoscut critic al economiei digitale, vorbind adesea despre monopolurile online, modelele de afaceri care folosesc datele utilizatorilor pentru a crea bogăție și impactul comportamental al marketingului digital. În urmă cu câțiva ani, împreună cu economistul Glen Weyl, el a schițat conceptul de „demnitate a datelor”, în care datele fiecărei persoane ar deveni proprietate personală efectivă și toată lumea ar fi plătită în mod automat în cazul în care acestea ar fi monetizate de orice organizație. Este interesant de văzut cum acest lucru ar putea (sau nu) să rezolve problemele algoritmilor neserioși și care creează dependență în serviciile freemium, dar autorul consideră că este la fel de relevant și pentru IA(Inteligența Artificială).
Cum să gestionăm noua tehnologie
Deși schița „demnității datelor” a fost desenată cu mult înainte de apariția IA generativă, deja atunci se scria că retorica sectorului tehnologic sugera că ar trebui să ne așteptăm la un val iminent de subocupare din cauza IA și a automatizării. Acest lucru implică două rezultate posibile: sărăcia devine masivă în ciuda progresului tehnologic, sau oamenii primesc un venit de bază la nivel central, dar acest lucru duce în egală măsură la o concentrare a puterii și subminează sau ignoră valoarea producerii de date. Soluția propusă este ca toată lumea să fie plătită pentru ceea ce creează, chiar dacă este filtrat și combinat prin intermediul unor modele mari, iar centrele tehnologice să își ofere, de asemenea, serviciile contra cost.
Un astfel de „capitalism online” pare irealizabil pentru mulți, dar devine din ce în ce mai clar că modelul actual, bazat pe furnizarea gratuită, a eșuat. Principala provocare ar fi, în mod evident, decuplarea și atribuirea datelor care au fost absorbite fără discernământ de modelele de inteligență artificială, iar acest lucru ar fi, în cel mai bun caz, progresiv. Chiar dacă furnizorii de tehnologie înșiși nu sunt conștienți de ceea ce se află în prezent în propriile modele. Acesta este motivul pentru care Lanier consideră că ar fi util să vedem I.A(Inteligența Artificială) ca pe un instrument sau o cutie de instrumente și de ce consideră că declarațiile zilnice privind principiile IA sunt fără speranță dacă primul pas nu este eliminarea naturii de cutie neagră a IA.
Cu siguranță, dezvoltatorii de modele generative se confruntă deja cu procese privind drepturile de autor pentru că au aspirat practic întregul internet pentru a-și învăța algoritmii. Dar Lanier crede, de asemenea, că recunoașterea (și luarea în considerare) a contribuției oamenilor la sistemele de inteligență artificială ar fi necesară pentru a ne păstra bunul simț și autodeterminarea. Un venit de bază universal, susține el, nu ar face decât să consolideze sistemele de cutii negre, în timp ce eliminarea cutiilor negre ar facilita contabilizarea contribuțiilor oamenilor și, de asemenea, ar consolida angajamentul acestora de a continua să contribuie. Prin urmare, obiectivul ar fi crearea unei clase creative, mai degrabă decât extinderea dependenței, iar introducerea fiecărei noi aplicații de IA ar aduce cu sine noi sarcini creative.
Urmărește-ne și pe Google News
