Dacă aveai deja senzația că SSD-urile (SATA sau NVMe, nu contează) au început să urce în preț într-un mod care te face să te uiți de două ori la coșul de cumpărături, atunci ia asta ca pe un mic avertisment: se poate și mai rău. Nu vorbim de “s-a mai scumpit cu 3% și trece”, ci de genul de mișcare care îți schimbă planurile dacă voiai să faci un upgrade sau să-ți construiești un PC în perioada următoare.
După ce DRAM-ul a dat semne că intră într-un ciclu complicat, acum se conturează că nici NAND-ul nu scapă. Și aici intervine partea interesantă: cele două piețe (DRAM și NAND) au, în mare, aceiași furnizori și aceeași logică economică atunci când apare o febră globală precum AI-ul. Într-un context în care toți aleargă după marje cât mai bune, e suficient ca producătorii să considere că o linie de producție e mai profitabilă decât alta ca să înceapă reașezarea resurselor.
În scenariul prezentat, Samsung și SK Hynix ar urma să reducă producția de NAND. Argumentul e simplu, aproape cinic: în condițiile cererii actuale de DRAM, producătorii ar prefera să mute resursele de pe liniile de NAND în alte direcții, pentru că acolo se văd bani mai buni. Ambele companii și-ar fi ajustat în jos prognozele de producție NAND pentru anul acesta, iar partea “amuzantă” (în sensul prost al cuvântului) e că AI-ul, ca industrie, probabil n-o să simtă șocul imediat. Consumatorii, în schimb, au toate șansele să-l simtă.
De ce? Pentru că NAND-ul a devenit, discret, o piesă serioasă în lanțul de aprovizionare pentru AI. Nu mai vorbim doar de “SSD-uri pentru laptopuri și PC-uri”, ci de stocare și memorie non-volatilă folosită în platforme care țin în viață sisteme de AI tot mai complexe. Se menționează inclusiv prezentarea platformei Nvidia ICMS, orientată spre extinderea KV cache-ului pentru sistemele de AI de tip „agentic” — adică acele sisteme care rulează cu un context mare, țin loguri extinse și, pe scurt, consumă resurse ca o locomotivă.
Mai mult, se aruncă pe masă și o cifră care merită digerată: platforma Rubin ar putea ajunge să “înghită” o parte importantă din producția globală de NAND. Iar cererea proiectată pentru soluțiile de tip rack ar putea urca până în 2027 la aproximativ 115,2 milioane TB de stocare NAND. Indiferent cum o iei, asta înseamnă presiune uriașă pe lanțul de aprovizionare. Iar când ai presiune și în același timp reduci producția, rezultatul tipic nu e “hai că se ieftinește”, ci fix invers.
Aici intră în scenă și partea de business, cea care de obicei decide prețul final din magazin: dacă producătorii reduc producția, e foarte plauzibil să urmărească și creșterea prețurilor contractuale (adică prețurile din contractele mari, B2B), astfel încât resursele rămase alocate producției să aducă profit maxim. Iar când giganții AI — Nvidia, AMD și încă mulți alții — și-au rezervat deja aprovizionarea cu NAND cu trimestre înainte, ghici cine rămâne “flexibil” și plătește diferența? Segmentul de consum. Adică exact ce s-a întâmplat și în episoadele clasice de penurie de memorie: corporațiile își securizează stocurile, iar piața retail se ajustează din preț.
Și ca să fie treaba completă, nu e ca și cum pornești de la un preț mic și “poate se scumpește”. Prețurile SSD-urilor au crescut deja semnificativ în ultimele luni. Iar dacă sistemele agentice devin, cum zic mulți, noua normalitate, atunci cererea pentru NAND nu are de ce să scadă; din contră, are toate motivele să crească. Asta poate duce la constrângeri de aprovizionare, apoi la întârzieri, apoi la distorsiuni în piață — și, inevitabil, la prețuri mai mari pentru produsele pe care le cumpără omul obișnuit.
Finalul e previzibil și, sincer, cam deprimant: nota de plată ajunge din nou la consumator. Și nici nu e ca și cum ai zice “ok, iau HDD, că e mai ieftin”. Și HDD-urile s-au scumpit serios, deci indiferent ce tip de stocare vrei să cumperi (SSD, HDD, orice), șansele sunt să scoți mai mulți bani din buzunar decât ai fi scos acum ceva timp.
Urmărește-ne și pe Google News
