Mulțumesc, eu nu fumez! Așa m-am lăsat de țigară.

Și da! Am reușit! Încă nu am desfăcut șampania și mă bat pe spate, dar sunt mândru să spun că, după mai bine de 20 de ani în care am fumat în medie 10-12 țigări pe zi, în sfârșit nu mai fumez!

Mă simt bine. Dacă sunt sinceră, nu am crezut niciodată că voi reuși să o fac, și atât de ușor. Am excelat la inventarea unor motive false și am fost întotdeauna bună la explicarea eșecurilor mele de renunțare:

• Fostul (fostul) meu partener m-a enervat foarte tare/mi-a făcut rău, acum trebuie să fumez, mâine nu voi mai fuma.
• Colegul meu este o adevărată scorpie, nu o pot suporta.
• Acum am spălat balconul, oare porumbeul ăla mizerabil trebuia să c**** fix aici?

Deja m-am dus la tutungerie și, în timp ce exhalam norul de fum, am jurat că mă voi lăsa de fumat când voi găsi un nou loc de muncă, când îmi voi depăși criza psihică, când voi avea examenele. Pentru că bineînțeles că o pot face oricând, fără îndoială, doar că acum nu vreau. Și oricum, asta mi se cuvine. Nu?

Capcanele renunțării la fumat

Am avut un ultim an și jumătate sau doi ani destul de dificili. Au fost multe schimbări, dezamăgiri, speranțe și iar dezamăgiri, pierderi, bătălii interioare dure și o călătorie de autodescoperire (și este departe de a se fi terminat). Dar a fost nevoie de mult mai mult decât atât. Am avut nevoie de altceva. Motivația mea cea mai importantă și viscerală a fost că îmi doream un copil. Vreau să fiu mamă. O mamă cât mai bună posibil. Așa că m-am hotărât, mi-am cumpărat un jurnal mic și drăguț și pe 8 Mai am scris: AM DECIS SĂ MĂ LAS DE FUMAT ÎNCEPÂND CU DATA DE 9 MAI 2022!

Și începând cu data de 8 mai 2022, chiar nu voi mai fuma. Pentru că am renunțat la țigară în mod voluntar și cu cântec, nu mai aveam acum niciunul dintre simptomele pe care le avusesem în încercările anterioare de renunțare: crize de furie, tremurături interioare, tensiune și anxietate inexplicabilă. De atunci la fel am mai fost dezamăgită, rănită și chiar vizitată de un porumbel. Aș minți dacă aș spune că nu mi-a trecut nici măcar o dată prin cap că ar fi plăcut să fumez, de fapt sunt sigură că nu mi-ar fi deloc greu să fumez o țigară, dar nu vreau, și tocmai asta e ideea.

Cel mai ciudat lucru este că simt această existență fără fumat ca pe o stare naturală (în afară de cele +3-4 kilograme care se încăpățânează să se agațe de mine). Eu, care m-am trezit oricât de devreme, primul lucru pe care l-am făcut a fost „cafea-cigări pe balcon” și nu prea am fost atât de bolnavă în ultimii douăzeci X de ani încât să nu pot fuma. Așa că e un sentiment cu adevărat nou și eliberator să fii nefumător.

Originea Zilei mondiale fără tutun

Ideea a venit de la fostul guvernator al statului Massachusetts, Arthur P. Mullaney. În 1971, acesta le-a cerut cetățenilor să nu mai fumeze timp de o zi și să folosească banii pe care i-ar fi cheltuit pe țigări pentru a sprijini un liceu local. Inițiativa a avut un succes atât de mare încât, la 18 noiembrie 1976, Societatea Americană de Cancer a stabilit un obiectiv fără tutun și a convins un milion de oameni să se lase de fumat pentru o zi. Până în 1977, toate țările s-au alăturat mișcării, care a devenit cunoscută sub numele de Ziua fără tutun, iar Organizația Mondială a Sănătății a declarat a treia zi de joi din noiembrie drept Ziua mondială fără tutun la nivel internațional.

Știam că nu sunt singura care a dus această luptă și care s-a luptat cu viața de zi cu zi în calitate de fumător, dar am fost cu adevărat surprinsă să văd câți oameni din cercul meu apropiat au fost la fel. A fost înălțător și inspirator să aud poveștile colegilor mei foști fumători. Vă voi împărtăși câteva dintre ele pentru a vă arăta că nu există o singură „rețetă” pentru a renunța la fumat și că astăzi și acum este întotdeauna momentul potrivit.

O relație nouă, iubitul nu fuma

Sunt aproape 3 ani de când Ana s-a lăsat de fumat, înainte de asta a fumat un pachet de țigări pe zi timp de 15 ani. Motivul pentru care s-a lăsat de fumat a fost incompatibilitatea: dragostea și fumatul nu erau compatibile. Înarmați cu țigări, ea și noul ei iubit au călătorit în Andorra. Nu a existat nicio presiune externă și nici partenerul ei nu i-a cerut să o facă, dar Ana nu a simțit nevoia să fumeze și nu a mai făcut-o de atunci.

Ea spune că a fost motivată de faptul că: „Știam că am țigări, puteam să fumez dacă vroiam, dar este alegerea mea, nu din cauza circumstanțelor”. Uneori iese să fumeze pasiv, ceea ce el numește „privirea în depărtare” (este bine după ce stă toată ziua cu ochii în monitor). Nu se teme să recunoască faptul că și acum are uneori chef să fumeze o țigară, mai ales după masă.

M-am săturat să miros mereu a țigări și să fiu dependent de ceva care îmi face rău

Dezvoltatorul nostru web cu „centura neagră” Răzvan a fumat un pachet de țigări pe zi timp de 15 ani. Mai exact, nu a mai fumat de 429 de zile (dar cine le numără, nu?). A încercat să se lase de mai multe ori, fără succes. A fumat țigări electronice în primele două săptămâni, dar „era atât de inconfortabil încât am renunțat și la asta”. Țigările rămase sunt încă în mașina lui (tot meritul lui!). Și dacă au existat simptome de sevraj? „Când bem o bere, sunt coplesit, dar cam asta e tot. Ei bine, și așteptarea. Știu că e ciudat, dar obișnuiam să aprind țigara când așteptam pe cineva sau așteptam ceva”.

Un sfat bun

Dacă vă gândiți să vă lăsați de fumat sau v-ați lăsat recent de fumat, urmați sfatul colegului meu din IT: „Descărcați aplicația quitnow, care numără cât timp ați economisit de când v-ați lăsat de fumat”.

Până la urmă, hai să experimentăm, de ce nu?

După 15 ani de fumat și o jumătate de pachet de țigări pe zi, Radu fumează de 6 ani doar când are câteva pahare în companie. S-a lăsat de fumat după ce a răcit într-un autobuz cu aer condiționat, într-o croazieră în Mexic. În prima și a doua zi nici măcar nu s-a putut uita la o țigară, dar în a treia zi ar fi vrut să fumeze, dar prietena lui, îngerul său păzitor, i-a spus: „N-am mai vazut așa ceva până acum. Dacă nu ai fumat de atâta timp, de ce acum?”. Radu spune că a privit acest lucru ca pe un experiment, dar că schimbarea de mediu, faptul că „nu ești acasă, nu ai o rutină zilnică”, a fost necesară pentru ca totul să funcționeze. Simptomele de sevraj? În primele săptămâni s-a luptat cu lipsa de rezistență și cu deficitul de atenție și a avut nevoie de gustări. Apoi, încet-încet, problemele s-au retras în fundal și a ajuns în cele din urmă la punctul în care era fericit că putea să meargă pe bicicletă din ce în ce mai repede.

Am spus cu voce tare: „Ai fost ultimul!”.

Simona este mamă a doi copii, a fumat de la vârsta de 14 ani până la 26 de ani, cu excepția sarcinii și a alăptării. Povestea ei de renunțare a fost una de recunoaștere. Într-o dimineață, după ce a fumat, s-a simțit atât de amețită în baie încât a trebuit să se țină de ceva. Primul ei gând a fost:

Copilașilor, ce se va întâmpla? Dacă voi leșina, ce se va întâmpla cu ei?

Conștientizarea responsabilității a fost elementară, s-a ridicat în picioare, a călcat pe țigară și a spus cu voce tare: „Tu ai fost ultimul!”. De atunci nu și-a mai aprins țigara, dar a povestit o întâmplare interesantă. La opt ani după ce s-a lăsat de fumat, după o cină cu prietenii și după o bere, a luat automat o țigară din pachetul care i-a fost înmânat, a băgat-o în gură și abia atunci și-a dat seama că nu mai fumase de mult timp. Spune că poți doar să te lași, nu să renunți, și a întrebat gânditor: „Știți ce mai e șocant? Când cineva fumează și poți vedea ușurarea de pe fața lui”. În cele din urmă, ca un contabil, a adăugat: „Sunt sigur că renunțând la fumat veți economisi 7-8000 lei pe an”.

Vedeți, nu este imposibil, orice poate fi un catalizator pentru a renunța la fumat! Pe baza propriului meu exemplu, pot spune două lucruri cu siguranță:
Nu contează cât timp ați fumat!
Dacă eu am reușit, vei reuși și tu!

Urmărește-ne și pe Google News