Uleiurile esențiale sunt substanțe chimice volatile, aromatice obținute cu ajutorul aburilor sau prin hidrodistilarea diverselor părți ale plantelor, inclusiv semințele, coaja, frunze, tulpini, rădăcini, flori și fructe. Uleiurile esențiale sunt metaboliți secundari foarte benefici, foarte concentrați, care servesc ca mecanism natural de apărare a plantei.
Deși plantele nu au un „sistem imunitar” cum are corpul uman,, pentru a se dezvolta acestea trebuie să fie în măsură să reziste provocărilor: bacterii, ciuperci, viruși și să fie capabile să se apere eficient împotriva animalelor. Plantele trebuie să atragă polenizatori, care sunt de altfel modul în care plantele comunica între ele.
Uleiurile esențiale au fost folosite în toate culturile antichității și erau recunoscute încă de pe atunci pentru puterilor lor vindecătoare. Acestea s-au dovedit a fi mult mai puternice decât plantele uscate.
Uleiurile esențiale sprijină echilibrul și procesul de vindecare a organismului. Cercetarile au aratat că uleiurile esențiale ne ajută sa luptăm eficient împotriva infecțiilor și conțin compuși care sunt adjuvanți puternici în încercările corpului de echilibrare și regenerare. Ele posedă puternice proprietăți anti-bacteriene, anti-fungice și anti-virale. Dr. Kurt Schnaubelt a scris că „Uleiurile esențiale nu acționează ca arme, ci ca agenți de interacțiune. Ele sunt un ingredient cheie al vieții însăși, prin consolidarea ei și a precondițiilor acesteia.”
Moleculele de uleiuri esențiale sunt lipide solubile și relativ mici, dimensiunea redusă oferindu-le posibilitatea de a pătrunde cu ușurință în celule și de călători prin tot corpul în câteva minute de la inhalarea, aplicarea locală sau ingerarea orală. Price a constatat că: Uleiurile esentiale „pot trece de bariera hematoencefalică și au acces direct la sistemul nervos central. Gradul de solubilitate al lipidelor variază de la o clasă de molecule la alta.” Odată trecut acest obstacol, există potențialul de a aduce atât beneficii cât și prejudicii. Exista potențial de toxicitate: „O supradoză accidentală de Syzygium aromaticum [eugenol] (5-10 ml) a produs convulsii în cazul unui copil.”
Uleiurile esentiale au propriul caracter individual sau „amprentă” – o identitate absolut unică. Eficacitatea lor le permite să fie utilizate într-o cantitate mică cu o mulțime de rezultate benefice. Utilizarea energiei soarelui, solului, aerului și apei crează un amestec perfect echilibrat de componente complexe. Combinația de numeroase elemente dă fiecărui ulei parfumul său individual, împreună cu anumite proprietăți benefice și de vindecare.
Este imposibilă reproducerea sintetică a unui ulei esențial în forma sa exactă!
Există patru modalități de bază folosire a uleiurilor esențiale: prin plămâni (inhalare), prin piele (masaj), prin tractul digestiv (pe gura) si prin tesuturile absorbante ale orificiilor corpului (supozitoare sau pe cale orală absorbită – nu inghițite).
Prin menținerea unei picături de ulei esențial în cavitatea bucală, aceasta este absorbită direct în fluxul sanguin. Prin înghițire uleiurile sunt într-o mare parte distruse de acizii din stomac, astfel încât este necesară o cantitate mai mare de ulei, atunci este înghițit decât atunci cănd acesta este ținut în gură.
În cazul uleiurilor care sunt considerate prea puternice pentru a fi absorbite în gură, utilizarea internă este considerată adecvată. Înghițirea uleiurilor într-o capsulă este o alternativa eficienta. Alegerea utilizării trebuie să se potrivească cel mai bine necesitatea.
Urmărește-ne și pe Google News
