Desemnată adesea drept „visul săracului”, „căminul fără ziduri” sau, mai dur, de către cinici, „taxa prostiei”, loteria are rădăcini extrem de vechi. În timp, jocul cu numere a avut capacitatea de a transforma peste noapte un simplu om într-un magnat, atrăgând anual sute de milioane de persoane. Cu toate acestea, există multe lucruri pe care încă nu le cunoaștem sau le cunoaștem prea puțin despre loterie.
Se pare că loteria este la fel de veche ca și matematica. Conform Bibliei, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să tragă la sorți pentru a putea împărți pământurile de pe malul râului Iordan, mulțumind astfel pe toți. Acesta nu este singurul pasaj în care este menționată loteria în Cartea Cărților. Alte referințe se găsesc și în Iosua, Levitic și Proverbe. În China, această metodă de a câștiga sau a pierde bani există de mii de ani. Se spune că inventatorul acesteia a fost un nobil numit Cheung Leung, care, dorind să strângă bani pentru a-și putea plăti mercenarii, a organizat o astfel de loterie, numită astăzi keno, pentru locuitorii din Beijing. Aceștia au cumpărat bilete, dorind să tragă lozul mare. Doar un singur bilet a fost extras, dar lui Leung i-au rămas suficienți bani pentru a-și plăti trupele…
Ați știut că Marele Zid Chinezesc a fost construit cu ajutorul, printre altele, al veniturilor din loterie? La fel a procedat și Iulius Cezar, care cu ajutorul banilor obținuți astfel de la cumpărătorii de bilete, a construit sau reparat numeroase opere de interes public din Roma, inclusiv băi și biblioteci. În plus, la Roma, loteriile au fost mereu la modă, fiind organizate în casele celor bogați și sponsorizate de aceștia. Acest lucru a fost de fapt o metodă distractivă prin care patronii – personalități politice, bancheri sau magnati – și-au răsplătit clienții, aceștia putând câștiga tot felul de produse prin tragere la sorți, de la o simplă carafă cu vin până la o perla extrem de prețioasă.
Istoria loteriilor: De la ajutorarea săracilor la „ultimul jaf al speculatorilor””
Încă din secolul al XV-lea, primele loterii care ofereau bilete cu premii sub formă de bani au apărut în Țările de Jos. În anul 1466, primăria orașului Bruges a decis să organizeze o loterie la care s-au vândut 4.304 de bilete, iar premiul total a fost de 1.737 de florini. Banii strânși în urma acestei inițiative au fost folosiți pentru a ajuta săracii orașului. Această tradiție continuă și în prezent, deși în Belgia mai există doar câțiva săraci. În Olanda vecină, loteriile au fost bine primite și considerate o formă „plăcută” de impozitare, folosită pentru strângerea de fonduri pentru utilități publice și ajutorarea săracilor. Loteria statului olandez, Staatsloterij, este cea mai veche instituție de acest gen încă în activitate.
În Anglia, primele loterii s-au desfășurat în timpul domniei reginei Elisabeta I. În 1566 s-a organizat o astfel de inițiativă pentru repararea docurilor și a altor lucrări publice. În anii următori, au început să se organizeze multe loterii private, inclusiv una a Companiei Virginia, care își propunea să atragă fonduri pentru înființarea de colonii în America de Nord. Loteria statului englez a funcționat între 1694 și 1826, când guvernul, supus presiunilor din Parlament, a decis să o desființeze. Loteria din 1826 a fost denumită de comentatorii contemporani „ultimul jaf al speculatorilor credulității publice”.
Chiar dacă politicienii s-au arătat adesea aversi față de taxele directe, primii lideri americani și-au îndreptat atenția spre loterii pentru a aduna bani pentru comunitate, nu pentru ei înșiși. De exemplu, unul dintre „părinții pelerini”, John Hancock, a organizat câteva loterii. În timpul războaielor franco-indiene, mai multe colonii au organizat loterii pentru a putea înrola oameni în armată, din profiturile obținute.
În mai 1758, statul Massachusetts, o colonie engleză pe atunci, a creat o loterie pentru a finanța un război împotriva indienilor din Canada vecină. Benjamin Franklin a avut ideea organizării unui astfel de joc pentru a cumpăra tunuri pentru armata care lupta împotriva britanicilor în războiul de independență al coloniilor americane, iar George Washington a construit, cu banii obținuți din vânzarea de bilete la loterie, un drum în Virginia.
În muzeele americane se păstrează încă bilete de loterie semnate de Washington, drept garanție a autenticității lor. Un astfel de bilet s-a vândut la o licitație din 2007 pentru suma de 15.000 de dolari. Tot Washington a fost unul dintre inițiatorii „Loteriei sclavilor” din 1769, care oferea participanților posibilitatea de a câștiga pământ și sclavi. La începutul războiului de independență al coloniilor americane, au avut loc numeroase loterii pentru finanțarea efortului militar și cumpărarea de arme.
Thomas Jefferson, un politician cam lipsit de scrupule, susținea că „departe de a fi imorale, aceste loterii sunt indispensabile pentru existența omului”. Desigur, a făcut acest lucru pentru a convinge autoritățile din Virginia să îi permită organizarea unei loterii, pentru a-și putea plăti datoriile acumulate. Puțini știu că investiții majore din America, cum ar fi canalul Susquehanna (finalizat în mai 1795) sau Colegiul Harvard (martie 1806), au fost finanțate din banii strânși din loterii autorizate privat.
1 la 200.000.000 sansa de castig
La sfârșitul războiului civil american, loteriile din America au dobândit o reputație atât de proastă încât au fost interzise în multe state. Cu toate acestea, în Louisiana, un legislativ bine mituit a acordat, în 1869, exclusivitatea în domeniu unei firme numite Louisiana Lottery Company. Timp de aproape un sfert de veac, aceasta a obținut profituri de milioane de dolari și a rămas în istorie sub denumirea de „Caracatița de Aur”. În esență, a fost un fel de schemă piramidală la care sute de mii de oameni au participat atrași de posibilitatea unor câștiguri ușoare. Se spunea că nu exista gospodărie în America în care să nu fi cotizat cel puțin unul dintre membri.
Când fondurile s-au epuizat, organizatorii, care s-au îmbogățit peste noapte, au fugit în Honduras, lăsând în urmă mii de naivi săraci. Acest scandal a determinat președintele Benjamin Harrison să ceară Congresului, printr-un mesaj oficial în 1890, „impunerea unei legislații severe și eficiente împotriva loteriilor”. Congresul a decis ca biletele de loterie să fie considerate ilegale și Curtea Supremă a avizat legea, astfel încât, în 1900, toate loteriile din Statele Unite au încetat să mai funcționeze.
Abia începând cu anul 1964, organizatorii de loterii au scos iar capul, iar pe rând statele americane au votat legi care permiteau astfel de inițiative – primul a fost New Hampshire, unde s-au vândut bilete de loterie pe 12 martie 1964. În prezent, una dintre cele mai apreciate loterii din Statele Unite este MegaMillions, la care reportajul ajunge adesea la sume ametitoare, de sute de milioane de dolari. Evident, și șansele de câștig sunt extrem de reduse, de aproximativ 1 la 200 de milioane.
Urmărește-ne și pe Google News
