Giardioza, sau lambliaza, este o boală provocată de protozoarul „Giardia duodenalis” (sinonim „Lamblia intestinalis”). Infectarea se produce prin consumul de alimente sau apă contaminare.
Când suspectăm prezenţa parazitului?
Prezenţa parazitului în organism se însoţeşte, în funcţie de reactivitatea organismului, de tulburări din cele mai variate, uneori mai moderate sau şterse, alteori destul de grave. Durerea intermitentă şi de intensitate variabilă este prezentă în peste 80% din cazuri, de cele mai multe ori fiind localizată în etajul superior al abdomenului, dar putând avea şi un caracter difuz. Alte simptome digestive care urmează ca frecvenţă sunt: lipsa poftei de mâncare, senzaţia de greaţă şi balonare, intoleranţa la lactate. Un alt grup de simptome sunt cele neurovegetative. La copiii mici se întâlneşte mai frecvent nervozitatea, în timp ce la copiii mai mari şi la adulţi giardioza este însoţită, cel mai adesea, de cefalee, migrenă, oboseală şi insomnii, scăderea randamentului şcolar, tulburări de atenţie şi concentrare. Dacă, pe lângă simptomele amintite mai sus, apare o uşoară diaree cu mucus sau constipaţie sau o alternanţă a celor două, trebuie suspectată originea parazitară a acestor manifestări.în unele cazuri se pot asocia şi alte simptome: manifestări alergice cutanate (urticarie, prurigo, eczemă), respiratorii (astm bronşic, rinofaringite), alopecie difuză (căderea părului).
Cum se produce îmbolnăvirea?
Boala se răspândește prin chisturile pe care cel parazitat le elimină o dată cu materiile fecale. Acestea rezistă destul de mult în mediul extern. Din acest motiv, pe lângă transmiterea directă prin mâinile contaminate (murdare!!), boala poate fi transmisă şi prin intermediul apei şi mai ales al alimentelor (zarzavaturi, fructe etc) pe care au ajuns chisturile infecţioase ale parazitului, în mediul rural, latrinele amplasate necorespunzător, precum şi utilizarea neigienică şi neîntreţinerea, pot duce la contaminarea solului şi a apei potabile din fântâni, deci la împrăştierea peste tot a chisturilor. Zarzavaturile din grădiniţe îngrăşate cu dejecţiile omului pot fi deseori contaminate, în colectivităţile de copii mici, nesterilizarea corectă a ustensilelor folosite în comun (oliţe de noapte, termometre etc), creează condiţii favorabile răspândirii giardiozei.
De ce trebuie intervenit?
O dată diagnosticată, giardioza trebuie tratată chiar dacă nu prezintă manifestări clinice, deoarece simptomele pot apărea tardiv sau periodic, iar purtătorul este și un rezervor de Giardia, fiind un factor de risc pentru cei din anturajul său.
Ce trebuie făcut?
Apelarea la medic se face atunci când se recunosc o parte din simptomele descrisă mai sus. Medicul de familie va efectua anamneză, iar în cazurile justificate va elibera bilet de trimitere pentru analiza coproparazitologică. Examenul de laborator confirmă sau infirmă existenţa parazitului. Uneori el este identificat şi la pacienţi care nu prezintă manifestări clinice, dar cărora li se efectuează examinări de laborator pentru alte maladii. Tratamentul se iniţiază de medicul de familie, iar în cazul respectării întocmai a tratamentului pronosticul este pozitiv în marea majoritate a cazurilor. Menţionez că, în practică, dacă un membru al familiei este depistat cu Giardia, putem afirma că şi ceilalţi membri sunt infectaţi; se impune deci tratamentul tuturor din familie. Controlul eficienţei tratamentului se face prin examen coproparazitologic la 3 săptămâni după tratament. Eşecul tratamentului poate fi datorat unor cauze care ţin de parazit (răspuns diferit la medicaţia utilizată), sau de gazdă (reinfecţie, autoinfecţie, nerespectarea dozei şi a orarului de administrare), în aceste cazuri medicul de familie va analiza cauzele şi va lua măsurile de rigoare.
Atenţie!! Tratamentul empiric, medicina după ureche, automedicaţia sunt cauze ale menţinerii numărului mare de infectaţi, respectiv de purtători de parazit. Nu există remedii „minune”, „de care n-au auzit nici doctorii”, care să poată substitui tratamentul medicamentos. Nu există imunitate împotriva Giardiei, deci nimeni nu poate garanta că, după un tratament reuşit, bolnavul nu se va putea reinfecta după un interval scurt de timp.
Concluzii
Ne putem apăra prin mijloace simple, la îndemâna oricui. Deci spălarea pe mâini cu apă şi săpun, înainte de servirea alimentelor, spălarea fructelor şi a zarzavaturilor, consumul de apă doar din surse sigure reprezintă precepte de aur. O fi apa de fântână mai bună la gust decât cea de la robinet, dar consumul ei fără a avea un buletin de analiză favorabil implică un risc inacceptabil. Există instituţii specializate care fac analize de potabilitate, atât pentru conţinutul biologic, cât şi pentru cel de alte substanţe, iar în caz de îmbolnăvire, apelarea la medicul de familie este singura variantă.
Urmărește-ne și pe Google News
