Treaba asta e amuzantă într-un mod de râsu’-plânsu’: Meta a primit un patent pentru un sistem AI care poate simula activitatea unui utilizator decedat, adică să posteze și să dea like în numele lui pe platformă.
Nu e vorba doar de două postări „de amintire”; descrierea include postări, comentarii, mesaje în chat, like-uri și chiar mesaje vocale, pe baza unui large language model.
Cum ar funcționa, pe scurt
Ideea este că AI-ul analizează activitatea ta de până atunci și o replică în viitor: scrie în stilul tău, interacționează cu ce „îți plăcea”, comentează în același registru, practic îți ia locul după deces.
Și, ca bonus de distopie, patentul spune că se aplică și dacă „iei o pauză” de la platformă sau în cazul unui „impact mult mai sever și permanent” – adică moartea.
Asta ridică imediat întrebarea simplă: cum arată viața reală când un algoritm îți continuă obiceiurile online, ani la rând, după ce tu nu mai ești?
Partea „creepy”: ce postează fantoma ta digitală?
Autorul dă niște exemple care, deși sunt glume, lovesc fix în problemă.
Dacă aveai obiceiul să comentezi obsesiv politic („Vadim este cel mai tare”), botul o să facă asta în continuare?
Dacă erai genul care lasă comentarii dubioase pe Instagram („ce faci păpușă, totul bine?”), AI-ul continuă și după moarte în același stil?
Și mai delicat: ce face în raport cu familia?
Comentează la postările celor apropiați ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, inclusiv în situații personale (recăsătorire, vacanțe, aniversări), doar pentru că „așa ai fi comentat tu” pe vremuri?
Partea de business: engagement din „morți”
Dincolo de glume, apare întrebarea care doare: platforma își poate umple engagement-ul cu activitate generată de conturi ale unor oameni care nu mai există.
Îți imaginezi raportările: campania a avut 1000 de like-uri de la persoane reale și încă 200 de la boți AI ai unor oameni decedați, iar cineva bifează asta ca „rezultat bun”.
Iar dacă Facebook/Instagram începe să piardă utilizatori, e aproape inevitabilă gluma neagră: îi „aduce” înapoi ca AI și declară că totul merge excelent.
Nu e SF, e direcție
Textul face și o paralelă cu filmul „Artificial Intelligence” (2001), care era gândit ca o distopie despre roboți prea umani și relația lor cu oamenii, nu ca manual de bune practici pentru rețele sociale.
Și fix asta e senzația: ideea de „a păstra contul activ” poate suna frumos în PowerPoint, dar în viața reală poate deveni rapid un amestec de absurd, disconfort și confuzie emoțională.
Urmărește-ne și pe Google News
