Hamas este o organizație palestiniană islamică, cu o aripă politică și una militară, care conduce Fâșia Gaza. Scopul său declarat este acela de a distruge Israelul și de a elibera întreaga Palestina, inclusiv Ierusalimul, prin lupta armată. În acest articol, vom prezenta istoria, principiile, obiectivele, relațiile și acțiunile Hamas în contextul conflictului israeliano-palestinian.
Puncte cheie
- Hamas a fost fondat în 1987, ca o ramură a Frăției Musulmane din Egipt, în timpul primei Intifada.
- Hamas are o ideologie islamistă, naționalistă, anti-sionistă și antisemită, care respinge orice soluție politică sau negociere cu Israelul.
- Hamas a câștigat alegerile legislative din 2006 și a preluat controlul Fâșiei Gaza în 2007, după un conflict cu Fatah.
- Hamas a fost implicat în mai multe războaie și confruntări cu Israelul, folosind atentate sinucigașe, rachete, tuneluri și baloane incendiare.
- Hamas are aliați în Iran, Qatar și Turcia, dar și în alte grupări palestiniene, precum Jihadul Islamic.
- Hamas se confruntă cu o criză umanitară și politică în Gaza, care este supusă unui blocus israelian și egiptean.
Introducere
Hamas este un acronim arab pentru Mișcarea de Rezistență Islamică (Harakat al-Muqawama al-Islamiyya), care a apărut în 1988, după începutul primei Intifada, sau revoltă, împotriva ocupației israeliene în Cisiordania și Fâșia Gaza. Hamas este cel mai mare și mai influent dintre grupurile islamiste palestiniene, care se opun existenței Israelului și susțin dreptul la autodeterminare al poporului palestinian.
Hamas este o organizație complexă și diversă, care are o aripă politică și una militară. Aripa politică se ocupă de administrarea Fâșiei Gaza, de participarea la alegeri și de relațiile cu alte entități palestiniene și internaționale. Aripa militară, numită Brigăzile Izz ad-Din al-Qassam, se ocupă de planificarea și executarea atacurilor împotriva Israelului și de apărarea teritoriului controlat de Hamas.
Hamas este considerată o organizație teroristă de către Israel, Statele Unite, Uniunea Europeană și alte state occidentale, care o acuză de comiterea unor acte de violență indiscriminată împotriva civililor israelieni. Hamas este susținută de Iran, Qatar și Turcia, care îi oferă sprijin financiar, militar și diplomatic. Hamas are și aliați printre alte grupuri palestiniene radicale, precum Jihadul Islamic sau Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei.
Hamas este un actor-cheie în conflictul israeliano-palestinian, care durează de decenii. Conflictul are la bază disputa asupra teritoriului istoric al Palestinei, pe care evreii îl consideră patria lor străveche, iar palestinienii îl revendică ca stat național. În 1948, după retragerea mandatului britanic din Palestina, s-a proclamat statul Israel pe o parte din teritoriu. În urma unor războaie succesive cu statele arabe vecine, Israelul a ocupat Cisiordania și Fâșia Gaza în 1967. Aceste teritorii sunt locuite de milioane de palestinieni, care aspiră la crearea unui stat independent.
Hamas se opune oricărui compromis cu Israelul și respinge soluția celor două state, care ar presupune recunoașterea reciprocă și coexistența pașnică. Hamas susține că întreaga Palestina, inclusiv Ierusalimul, aparține poporului palestinian și că singura cale de eliberare este lupta armată. Hamas se bazează pe o interpretare radicală a islamului, care îl consideră pe Israel ca fiind un dușman religios și un instrument al unei conspirații sioniste și occidentale.
Hamas este implicat într-un conflict permanent cu Israelul, care îl consideră o amenințare existențială și o sursă de instabilitate regională. Israelul a lansat mai multe operațiuni militare împotriva Hamas în Gaza, cu scopul de a distruge infrastructura și capacitatea sa militară. Israelul a impus, de asemenea, un blocus asupra Fâșiei Gaza, împiedicând libera circulație a persoanelor și bunurilor. Hamas a ripostat prin lansarea de rachete și alte proiectile asupra teritoriului israelian, provocând pierderi de vieți omenești și materiale. Hamas a folosit, de asemenea, tuneluri subterane pentru a se infiltra în Israel și a efectua atacuri sau răpiri.
Hamas se confruntă, de asemenea, cu o criză umanitară și politică în Gaza, care este supusă unor condiții de viață precare. Gaza are una dintre cele mai mari densități de populație din lume, cu peste 2 milioane de locuitori pe o suprafață de 365 km2. Gaza suferă de lipsa resurselor vitale, cum ar fi apa potabilă, energia electrică și serviciile medicale. Gaza este afectată și de șomaj, sărăcie, poluare și violență. Gaza este izolată de restul lumii, având acces limitat la granițele cu Israelul și Egiptul.
Hamas are o relație tensionată cu Autoritatea Palestiniană (AP), care este condusă de mișcarea rivală Fatah și care administrează Cisiordania. AP este recunoscută ca reprezentant legitim al poporului palestinian de către comunitatea internațională și participă la procesul de pace cu Israelul. Hamas nu recunoaște legitimitatea AP și nu acceptă acordurile semnate cu Israelul. Hamas și Fatah au încercat să se reconcilieze în mai multe rânduri, dar fără succes durabil.
Hamas este un subiect controversat și polarizant în lumea arabă și islamică. Unii îl consideră ca fiind un simbol al rezistenței palestiniene și al apărării cauzei islamice. Alții îl consideră ca fiind un obstacol în calea păcii și a dezvoltării palestiniene și un instrument al agendei iraniene. Hamas are susținători și critici atât în rândul populației civile, cât și în rândul elitelor politice din regiune.
Istoria Hamas
Hamas este o organizație relativ nouă în comparație cu alte mișcări palestiniene, cum ar fi Fatah sau OEP (Organizația pentru Eliberarea Palestinei). Hamas a fost fondat în 1987, ca o ramură a Frăției Musulmane din Egipt, care este cea mai veche și mai influentă organizație islamistă din lume.
Frăția Musulmană a fost înființată în 1928 de Hassan al-Banna, un predicator egiptean care voia să restaureze gloria islamului prin reformarea societății conform legii islamice (sharia). Frăția s-a opus dominației coloniale britanice în Egipt și a avut o agendă politică naționalistă și anti-occidentală. Frăția a fost implicată în acțiuni sociale, caritabile, educaționale și religioase, dar și în acțiuni violente, cum ar fi asasinarea prim-ministrului egiptean Mahmud Fahmi Nokrashi în 1948. Frăția a fost interzisă și persecutată de regimurile autoritare din Egipt, dar a reușit să supraviețuiască și să se extindă în alte țări arabe și islamice.
Frăția Musulmană a ajuns în Palestina în anii ’40, prin intermediul unor membri care au fugit din Egipt sau care au fost trimiși ca misionari. Frăția a încercat să se implice în cauza palestiniană, dar a avut o influență limitată în fața mișcărilor naționaliste și laice, cum ar fi OEP, care era condusă de Yasser Arafat. Frăția s-a concentrat mai mult pe activități sociale și religioase, oferind servicii medicale, educaționale și caritabile populației palestiniene. Frăția a construit și o rețea de moschei, școli și organizații afiliate, care i-au asigurat o bază de susținere.
Frăția Musulmană din Palestina a dat naștere la Hamas în 1987, ca răspuns la izbucnirea primei Intifada. Intifada a fost o revoltă populară a palestinienilor din Cisiordania și Gaza împotriva ocupației israeliene, care a durat până în 1993. Intifada a fost caracterizată de proteste civile, greve, boicoturi, dezobediență civilă și confruntări violente cu forțele israeliene. Intifada a avut un impact major asupra conștiinței naționale palestiniene și asupra procesului de pace cu Israelul.
Hamas a fost fondat oficial pe 14 decembrie 1988, când a publicat Carta sa fondatoare. Carta este un document de 36 de articole, care stabilește principiile, obiectivele și strategia Hamas. Carta este considerată ca fiind extrem de radicală și antisemită, deoarece citează Protocoalele Înțelepților Sionului, un fals document care pretinde că există o conspirație evreiască pentru a domina lumea. Carta respinge orice soluție politică sau negociere cu Israelul și afirmă că întreaga Palestina este teren islamic sacru (waqf), care nu poate fi cedat sau împărțit.
Hamas s-a dezvoltat ca o organizație cu două componente principale: una politică și una militară. Componenta politică se ocupă de administrarea internă a Hamas, de relațiile cu alte entități palestiniene și internaționale și de participarea la alegeri. Componenta militară se ocupă de planificarea și executarea atacurilor împotriva Israelului și de apărarea teritoriului controlat de Hamas. Componenta militară este formată din Brigăzile Izz ad-Din al-Qassam, care sunt numite după un lider al rezistenței arabe împotriva mandatului britanic în Palestina în anii ’30.
Hamas a adoptat o strategie de luptă asimetrică împotriva Israelului, folosind diferite metode de atac, cum ar fi atentatele sinucigașe, rachetele Qassam și Grad, tunelurile subterane și baloanele incendiare. Hamas a justificat aceste atacuri ca fiind o formă de rezistență legitimă împotriva ocupației israeliene și a opresiunii palestiniene. Hamas a provocat pierderi semnificative de vieți omenești și materiale în rândul populației civile israeliene, dar și în rândul propriilor membri și simpatizanți.
Hamas a participat la alegerile legislative din 2006, după ce a acceptat să respecte condițiile impuse de Cvartetul pentru Orientul Mijlociu (format din SUA, UE, Rusia și ONU), care includeau renunțarea la violență, recunoașterea Israelului și acceptarea acordurilor anterioare. Hamas a câștigat surprinzător alegerile, obținând 74 de locuri din 132 în Consiliul Legislativ Palestinian. Hamas a format un guvern condus de Ismail Haniyeh, care a fost boicotat și izolat de comunitatea internațională, care a suspendat ajutorul financiar pentru AP.
Hamas a intrat în conflict cu Fatah, care a refuzat să recunoască victoria sa electorală și care a păstrat controlul asupra AP și asupra forțelor de securitate palestiniene. Conflictul dintre Hamas și Fatah a escaladat în 2007, când Hamas a preluat prin forță controlul asupra Fâșiei Gaza, după ce a înfrânt forțele loiale lui Mahmoud Abbas, președintele AP și liderul Fatah. Hamas a instaurat un regim autoritar în Gaza, care a impus legea islamică și a reprimat opoziția. Hamas a rămas izolat de restul lumii, fiind supus unui blocus israelian și egiptean.
Hamas a fost implicat în mai multe războaie și confruntări cu Israelul, care au avut loc în 2008-2009, 2012, 2014 și 2021. Aceste războaie au fost declanșate de escaladarea violenței între cele două părți, care au schimbat atacuri reciproce cu rachete și avioane. Războaiele au fost caracterizate de o asimetrie de forțe între Israel, care are o armată modernă și puternică, și Hamas, care are o capacitate militară limitată și rudimentară. Războaiele au provocat mii de morți și răniți de ambele părți, dar mai ales în rândul populației civile din Gaza, care a fost expusă la bombardamente intense și distrugeri masive.
Hamas a suferit o ruptură cu aliații săi tradiționali, Siria și Iranul, în urma războiului civil sirian din 2011. Hamas a refuzat să susțină regimul lui Bashar al-Assad, care este aliat cu Iranul și Hezbollah, și a exprimat simpatie pentru rebelii sirieni. Hamas a părăsit sediul său din Damasc și s-a mutat în Qatar, care îi oferă sprijin financiar și politic. Hamas s-a apropiat și de Turcia, care este condusă de partidul islamist AKP, care îi oferă sprijin diplomatic și umanitar.
Hamas a încercat să se reconcilieze cu Fatah în mai multe rânduri, sub auspiciile Egiptului, Qatarului sau ONU. Hamas și Fatah au semnat acorduri de unitate națională în 2014 și 2017, care prevedeau formarea unui guvern de uniune națională și organizarea de alegeri generale. Cu toate acestea, aceste acorduri nu au fost implementate efectiv, din cauza divergențelor dintre cele două părți privind împărțirea puterii, controlul asupra forțelor de securitate și relația cu Israelul.
Relațiile Hamas cu alte grupări palestiniene
Hamas este una dintre cele mai mari și mai influente grupări palestiniene, dar nu este singura. Hamas are relații complexe și dinamice cu alte mișcări și organizații palestiniene, care au diferite viziuni și interese în ceea ce privește conflictul cu Israelul și soluția pentru Palestina.
Cea mai importantă relație a Hamas este cea cu Fatah, care este mișcarea rivală și dominantă în cadrul OEP. Fatah a fost fondată în 1959 de Yasser Arafat, care a devenit liderul OEP în 1969. Fatah este o mișcare naționalistă și seculară, care a recunoscut existența Israelului în 1988 și a semnat acordurile de la Oslo cu Israelul în 1993. Fatah conduce AP, care este recunoscută ca reprezentant legitim al poporului palestinian de către comunitatea internațională.
Hamas și Fatah au o rivalitate istorică și ideologică, care s-a transformat într-un conflict armat în 2007, când Hamas a preluat controlul asupra Fâșiei Gaza. Hamas și Fatah au încercat să se reconcilieze în mai multe rânduri, dar fără succes durabil. Principalele obstacole în calea reconcilierii sunt legate de împărțirea puterii, controlul asupra forțelor de securitate, relația cu Israelul și recunoașterea internațională.
Hamas are aliați printre alte grupări palestiniene, care împărtășesc viziunea sa islamică și radicală. Cel mai important aliat al Hamas este Jihadul Islamic, care este o organizație islamistă militantă, fondată în 1981 de Fathi Shaqaqi. Jihadul Islamic are o ideologie similară cu cea a Hamas, dar mai extremă și mai puristă. Jihadul Islamic nu participă la alegeri sau la activități politice, ci se concentrează exclusiv pe lupta armată împotriva Israelului. Jihadul Islamic este susținut de Iran, care îi oferă sprijin financiar și militar.
Hamas are și aliați printre grupările naționaliste sau de stânga, care fac parte din OEP. Aceste grupări sunt Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (FPEP), Frontul Democratic pentru Eliberarea Palestinei (FDEP) și Comitetele de Rezistență Populară (CRP). Aceste grupări au o viziune seculară și socialistă asupra cauzei palestiniene, dar cooperează cu Hamas pe baza principiului rezistenței împotriva ocupației israeliene. Aceste grupări au participat la atacuri împotriva Israelului, folosind rachete sau baloane incendiare.
Hamas are și divergențe cu alte grupări palestiniene, care au diferite strategii sau interese în ceea ce privește conflictul cu Israelul. Unele dintre aceste grupări sunt Salafite sau Jihadiști, care au o viziune mai radicală și globală a islamului decât Hamas. Aceste grupuri sunt inspirate de Al-Qaeda sau Statul Islamic și resping orice formă de autoritate politică sau religioasă în afara califatului islamic. Aceste grupuri au atacat atât Israelul, cât și Hamas, considerându-l prea moderat sau prea naționalist.
Hamas are un rol important în reprezentarea și conducerea populației din Fâșia Gaza, care este supusă unui blocus israelian și egiptean, unei crize umanitare și unor diviziuni interne. Hamas încearcă să asigure securitatea, ordinea și bunăstarea locuitorilor din Gaza, dar se confruntă cu provocări majore din partea Israelului, AP, Egiptului și comunității internaționale. Hamas încearcă să își mențină legitimitatea și popularitatea în rândul populației din Gaza, dar se confruntă și cu critici și opoziție din partea unor segmente ale societății civile.
Acțiunile Hamas împotriva Israelului și răspunsul acestuia
Hamas este implicat într-un conflict permanent cu Israelul, care îl consideră o amenințare existențială și o sursă de instabilitate regională. Hamas a adoptat o strategie de luptă asimetrică împotriva Israelului, folosind diferite metode de atac, cum ar fi atentatele sinucigașe, rachetele Qassam și Grad, tunelurile subterane și baloanele incendiare. Hamas a justificat aceste atacuri ca fiind o formă de rezistență legitimă împotriva ocupației israeliene și a opresiunii palestiniene. Hamas a provocat pierderi semnificative de vieți omenești și materiale în rândul populației civile israeliene, dar și în rândul propriilor membri și simpatizanți.
Răspunsul Israelului la atacurile Hamas a fost unul de represiune militară și economică. Israelul a lansat mai multe operațiuni militare împotriva Hamas în Gaza, cu scopul de a distruge infrastructura și capacitatea sa militară. Israelul a impus, de asemenea, un blocus asupra Fâșiei Gaza, împiedicând libera circulație a persoanelor și bunurilor. Răspunsul Israelului a fost criticat de către comunitatea internațională și organizațiile pentru drepturile omului, care l-au acuzat de folosire excesivă a forței, încălcarea drepturilor omului și a legilor internaționale și agravarea situației umanitare din Gaza.
Atentatele sinucigașe
Atentatele sinucigașe au fost una dintre principalele metode folosite de Hamas pentru a ataca Israelul în anii ’90 și 2000. Atentatele sinucigașe constau în folosirea unor persoane care se aruncă în aer în locuri publice sau în mijloace de transport, folosind centuri sau rucsacuri cu explozibili. Atentatele sinucigașe au avut ca țintă civili israelieni nevinovați, dar și militari sau polițiști.
Hamas a revendicat responsabilitatea pentru peste 100 de atentate sinucigașe împotriva Israelului, care au ucis peste 500 de persoane și au rănit peste 3.000. Hamas a glorificat atentatorii sinucigași ca fiind martiri (shuhada) care se sacrifică pentru cauza palestiniană și care primesc recompense divine în paradis. Hamas a folosit propaganda religioasă și naționalistă pentru a recruta și motiva atentatorii sinucigași, care proveneau din diferite medii sociale și educaționale.
Hamas a susținut că atentatele sinucigașe sunt o formă de autoapărare împotriva agresiunii israeliene și o modalitate de a echilibra raportul de forțe între cele două părți. Hamas a afirmat că atentatele sinucigașe au avut un efect disuasiv asupra Israelului, obligându-l să facă concesii politice sau să se retragă din unele teritorii ocupate. Hamas a afirmat, de asemenea, că atentatele sinucigașe au avut un efect mobilizator asupra populației palestiniene, sporindu-i solidaritatea și determinarea.
Israelul a condamnat atentatele sinucigașe ca fiind acte de terorism barbar și imoral, care nu au nicio justificare sau scuză. Israelul a considerat că atentatele sinucigașe sunt motivate de ură religioasă și ideologică, care nu are nimic de-a face cu aspirațiile legitime ale palestinienilor. Israelul a luat măsuri severe pentru a preveni și pedepsi atentatele sinucigașe, cum ar fi:
- Operațiuni de infiltrare și arestare a membrilor și suspecților Hamas
- Asasinarea liderilor și organizatorilor Hamas
- Demolarea caselor atentatorilor sinucigași și a familiilor lor
- Înăsprirea controlului la punctele de trecere și la granițele cu Gaza și Cisiordania
- Construirea unui zid de separare între Israel și Cisiordania
Israelul a susținut că aceste măsuri au fost necesare pentru a asigura securitatea cetățenilor săi și pentru a descuraja viitoare atentate sinucigașe. Israelul a susținut, de asemenea, că aceste măsuri au avut un efect pozitiv asupra procesului de pace, deoarece au redus violența și au creat premisele pentru negocieri.
Atentatele sinucigașe au scăzut semnificativ după anul 2005, din mai multe motive, cum ar fi:
- Schimbarea situației politice și militare în regiune, după retragerea unilaterală a Israelului din Gaza în 2005 și după războiul din Liban din 2006
- Schimbarea strategiei Hamas, care a decis să participe la alegerile legislative din 2006 și să se implice mai mult în activități politice și administrative
- Schimbarea atitudinii populației palestiniene, care a devenit mai sceptică și mai deziluzionată față de eficacitatea și moralitatea atentatelor sinucigașe
- Schimbarea opiniei publice internaționale, care a devenit mai sensibilă și mai intolerantă față de violența împotriva civililor, după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001
Rachetele Qassam și Grad
Rachetele Qassam și Grad sunt alte metode folosite de Hamas pentru a ataca Israelul. Rachetele Qassam sunt niște proiectile artizanale, fabricate din țevi metalice, combustibil solid și explozivi. Rachetele Grad sunt niște proiectile militare, de origine sovietică, care au o rază de acțiune mai mare și o putere de distrugere mai mare. Rachetele Qassam și Grad sunt lansate din Fâșia Gaza spre teritoriul israelian, folosind rampe improvizate sau mobile.
Hamas a început să folosească rachete Qassam în 2001, ca răspuns la asasinarea liderului său Ahmed Yassin de către Israel. Hamas a intensificat folosirea rachetelor Qassam după retragerea israeliană din Gaza în 2005, ca o modalitate de a continua rezistența împotriva Israelului. Hamas a început să folosească rachete Grad în 2006, după ce le-a obținut prin contrabandă din Egipt sau prin sprijinul Iranului. Hamas a folosit rachete Grad în timpul războaielor cu Israelul din 2008-2009, 2012 și 2014.
Hamas a revendicat responsabilitatea pentru peste 20.000 de rachete lansate împotriva Israelului, care au ucis peste 50 de persoane și au rănit peste 2.000. Hamas a vizat mai multe orașe israeliene, cum ar fi Sderot, Ashkelon, Ashdod, Beersheba sau Tel Aviv. Hamas a afirmat că rachetele sale sunt o formă de autoapărare împotriva agresiunii israeliene și o modalitate de a atrage atenția lumii asupra situației din Gaza. Hamas a afirmat, de asemenea, că rachetele sale au avut un efect psihologic asupra populației israeliene, inducându-i teamă și nesiguranță.
Israelul a condamnat rachetele Hamas ca fiind acte de terorism laș și ilegal, care nu au nicio justificare.
Concluzie
Hamas este o organizație palestiniană islamică, care are un rol important în conflictul cu Israelul. Hamas a fost fondat în 1987, ca o mișcare de rezistență împotriva ocupației israeliene în Cisiordania și Gaza. Hamas are o ideologie islamistă, naționalistă, anti-sionistă și antisemită, care respinge orice soluție politică sau negociere cu Israelul. Hamas susține că întreaga Palestina este teren islamic sacru, care nu poate fi cedat sau împărțit. Hamas afirmă că singura cale de eliberare este lupta armată.
Hamas este o organizație complexă și diversă, care are o aripă politică și una militară. Aripa politică se ocupă de administrarea Fâșiei Gaza, de participarea la alegeri și de relațiile cu alte entități palestiniene și internaționale. Aripa militară se ocupă de planificarea și executarea atacurilor împotriva Israelului și de apărarea teritoriului controlat de Hamas. Hamas este considerată o organizație teroristă de către Israel, Statele Unite, Uniunea Europeană și alte state occidentale, care o acuză de comiterea unor acte de violență indiscriminată împotriva civililor israelieni. Hamas este susținută de Iran, Qatar și Turcia, care îi oferă sprijin financiar, militar și diplomatic.
Hamas este implicat într-un conflict permanent cu Israelul, care îl consideră o amenințare existențială și o sursă de instabilitate regională. Hamas a adoptat o strategie de luptă asimetrică împotriva Israelului, folosind diferite metode de atac, cum ar fi atentatele sinucigașe, rachetele Qassam și Grad, tunelurile subterane și baloanele incendiare. Hamas a provocat pierderi semnificative de vieți omenești și materiale în rândul populației civile israeliene, dar și în rândul propriilor membri și simpatizanți. Răspunsul Israelului la atacurile Hamas a fost unul de represiune militară și economică. Israelul a lansat mai multe operațiuni militare împotriva Hamas în Gaza, cu scopul de a distruge infrastructura și capacitatea sa militară. Israelul a impus, de asemenea, un blocus asupra Fâșiei Gaza, împiedicând libera circulație a persoanelor și bunurilor.
Hamas se confruntă cu o criză umanitară și politică în Gaza, care este supusă unor condiții de viață precare. Gaza are una dintre cele mai mari densități de populație din lume, cu peste 2 milioane de locuitori pe o suprafață de 365 km2. Gaza suferă de lipsa resurselor vitale, cum ar fi apa potabilă, energia electrică și serviciile medicale. Gaza este afectată și de șomaj, sărăcie, poluare și violență. Gaza este izolată de restul lumii, având acces limitat la granițele cu Israelul și Egiptul.
Hamas are o relație tensionată cu Autoritatea Palestiniană (AP), care este condusă de mișcarea rivală Fatah și care administrează Cisiordania. AP este recunoscută ca reprezentant legitim al poporului palestinian de către comunitatea internațională și participă la procesul de pace cu Israelul. Hamas nu recunoaște legitimitatea AP și nu acceptă acordurile semnate cu Israelul. Hamas și Fatah au încercat să se reconcilieze în mai multe rânduri, dar fără succes durabil.
Hamas este un actor-cheie în conflictul israeliano-palestinian, care durează de decenii. Conflictul are la bază disputa asupra teritoriului istoric al Palestinei, pe care evreii îl consideră patria lor străveche, iar palestinienii îl revendică ca stat național. Hamas se opune oricărui compromis cu Israelul și respinge soluția celor două state, care ar presupune recunoașterea reciprocă și coexistența pașnică. Hamas susține că întreaga Palestina, inclusiv Ierusalimul, aparține poporului palestinian și că singura cale de eliberare este lupta armată.
Hamas este un subiect controversat și polarizant în lumea arabă și islamică. Unii îl consideră ca fiind un simbol al rezistenței palestiniene și al apărării cauzei islamice. Alții îl consideră ca fiind un obstacol în calea păcii și a dezvoltării palestiniene și un instrument al agendei iraniene. Hamas are susținători și critici atât în rândul populației civile, cât și în rândul elitelor politice din regiune.
Hamas este o organizație care merită să fie înțeleasă și analizată în profunzime, pentru a putea aprecia complexitatea și diversitatea sa, dar și pentru a putea evalua impactul său asupra situației din Orientul Mijlociu. Hamas este o organizație care ridică provocări majore pentru Israel, pentru AP, pentru comunitatea internațională și pentru populația palestiniană. Hamas este o organizație care necesită soluții creative și durabile pentru a putea rezolva conflictul cu Israelul și pentru a putea îmbunătăți situația din Gaza.
Urmărește-ne și pe Google News
