Suntem martorii unor incidente sfasietoare in spitale din intreaga lume, unde bolnavi cu toate sansele de a supravietui sunt lasati sa moara din cauza unor medici cu juramant stramb. Istoria ne arata ca acest lucru nu este nimic nou sub soare, iar sadicii in halate albe exista in toate timpurile.
Galen
Galen – un medic controversat Galen, un medic cunoscut si apreciat in Antichitate si Evul Mediu, a avut si el un rol negativ prin teoria umorilor pe care a lansat-o. Acesta pretindea ca in organism exista patru umori – bila neagra, bila galbena, flegma si sangele, care prin dezechilibru ar cauza bolile. Desi el nu a avut niciodata oportunitatea sa examineze un trup uman, majoritatea lucrarilor sale se bazau pe observarea simptomelor si pe intuirea posibilelor cauze, adesea gresite. Acestea au dus la moartea a milioane de pacienti.
Guy-Crescent Fagon – Un medic ucigaș în slujba regelui Soare
Ludovic al XIV-lea, Regele Soare, a încercat să transforme Franța într-o putere dominantă în Europa, dar în finalul vieții sale a devenit mai mult dependent de băutură, în urma sfaturilor medicului său personal, Guy-Crescent Fagon. Acesta a tratat cangrena de la piciorul stâng al monarhului cu cantități impresionante de vin, administrate intern, desigur. Dar acest medic a reușit să facă ceea ce nu au reușit nici toți asasinii angajați de inamicii regelui: să ucidă aproape toți potențialii urmași la tron în timpul unei epidemii de pojar, administrându-le medicamente vomitive și luându-le sânge. Viitorul Ludovic al XV-lea, atunci un bebeluș, a supraviețuit doar datorită refuzului doicii sale de a-l lăsa pe mâna medicului ucigaș, care dorea să-l „imunizeze”.
„Tratamente” letale în perioada regelui Soare
Fagon a înțeles să profite de poziția sa de medic personal al regelui pentru a-și atinge scopurile oculte. Cu toate acestea, acțiunile sale letale au rămas nepedepsite, fiind acoperite de puterea și influența regelui Soare. Deși a existat un război neîncetat pentru controlul tronului și al puterii în această perioadă, această poveste arată că adevărații dușmani ai acestor regi au fost uneori chiar oamenii lor apropiați.
Dr. James Clark: medic sau distrugator al familiei regale britanice?”
Contribuția dr. James Clark la decimarea familiei regale
Dr. James Clark a fost medicul curant al familiei regale britanice în timpul reginei Victoria. Desi ar fi trebuit să aibă un rol protector pentru monarhie, el s-a dovedit a fi un distrugător prin faptul că a diagnosticat febra tifoidă a prințului consort Albert, care ulterior a decedat, drept un simplu guturai. Acest diagnostic eronat a condus la moartea prințului, iar Dr. Clark a continuat să își facă rău prin intermediul tratamentelor sale aiuristice și inadecvate pentru alți membri ai familiei regale.
Diagnosticarea eronată a prințului consort Albert
Dr. James Clark a jucat un rol important în moartea prințului consort Albert prin diagnosticarea eronată a bolii acestuia drept un simplu guturai. Acest lucru a dus la o întârziere în tratament și la o agravare a stării de sănătate a prințului, care a decedat în urma febrei tifoide.
Scandalul lui Clark în cazul domnisoarei de onoare Flora Hastings
Dr. Clark a creat un scandal fără precedent în cazul domnisoarei de onoare Flora Hastings, pe care a acuzat-o în mod fals de a fi însărcinată fără a fi căsătorită. Desi alți doi medici au confirmat faptul că aceasta era într-adevăr virginală, Dr. Clark a convins regina că el avea dreptate. Decesul lui Flora, cauzat de cancer hepatic galopant, a dovedit că diagnosticarea lui Dr. Clark a fost eronată și că el a jucat un rol important în scandalul creat în jurul domnisoarei de onoare.
Francis Willis – Medicul Care a Promovat Tehnici Brutale de Tratament pentru Bolnavii Mintali
Introducere: In secolul XVIII, tratamentele pentru bolnavii mintali erau brute si inumane, bazate pe impunerea de restrictii si abuz. Unul dintre medicii care au promovat aceste tehnici este Francis Willis, medic britanic care a considerat ca bolnavii mintali nu pot fi tratati decat prin impunerea de restrictii severe si batai.
- Teoria lui Willis despre tratarea bolnavilor mintali: Francis Willis a sustinut teoria ca bolnavii mintali pot fi facuti bine doar prin impunerea de restrictii si batai, in scopul de a-i transforma din „nebuni” in „mieluseli”.
- Metoda sa brutala aplicata regelui George III: Medicul britanic a aplicat metoda sa brutala chiar regelui George III, imbracandu-l intr-o camasa de forta si legandu-l cu o funie de pat.
- Preluarea tehnicilor lui Willis de catre medicii psihiatri din Europa: Tehnica brutala a lui Willis a fost preluata de majoritatea doctorilor psihiatri din Europa, duceand la abuzuri inimaginabile asupra bolnavilor mintali.
- Abuzuri teribile ale ospiciilor pentru bolnavii mintali: Multi soti isi declarau partenerele de viata iresponsabile si le internau fortat in ospicii, unde acestea erau supuse celor mai groaznice torturi, desi erau perfect intregi la minte.
Concluzie: Francis Willis a promovat tehnici brutale si inumane de tratament pentru bolnavii mintali, care au dus la abuzuri teribile in ospicii. Este important sa ne amintim acest episod din istorie pentru a nu repeta greselile trecutului si a dezvolta tratamente humane si eficiente pentru bolnavii mintali.
Walter Freeman – Creatorul Lobotomiei Brutale
Lobotomia – Un Remediu Brutal pentru Bolile Mintale In secolul XX, tratamentul bolilor mintale a suferit o evolutie, dar tot nu era departe de abuz. Medicul american Walter Freeman a introdus lobotomia, care a devenit extrem de populara. Freeman considera aceasta metoda ca fiind un remediu pentru orice manifestare psihica, de la depresie la sindromul de deficit de atentie. El a efectuat peste 50.000 de lobotomii, dintre care peste 3.000 chiar de catre el insusi.
Un Instrument Ascutit si Subtire Walter Freeman folosea un instrument subtire si ascutit, introdus prin orbita, pentru a distruge lobii temporali ai creierului pacientului. Aceasta metoda a fost considerata extrem de brutala si a dus la transformarea a zeci de mii de oameni in „legume”, conform celor mai mari experti in psihiatrie.
Dezavuata de Expertii in Psihiatrie Desi Walter Freeman a continuat sa creada in eficienta lobotomiei, aceasta a fost dezavuata de cei mai mari experti in psihiatrie, care au demonstrat efectele negative ale acestei metode brutale de tratament.
Concluzie In ciuda evolutiei tratamentului bolilor mintale, abuzurile au persistat. Walter Freeman si lobotomia sa brutala reprezinta un exemplu nefericit al acestor abuzuri, care au afectat zeci de mii de oameni. Este important sa ne educam si sa ne informam despre metodele moderne si eficiente de tratare a bolilor mintale, care sa evite astfel de abuzuri si sa asigure tratamente eficiente pacientilor.
William Arbuthnot-Lane – Un Pioneer al Chirurgiei Victorienne
Chirurgul britanic William Arbuthnot-Lane a fost un nume important in epoca victoriana, avand o influenta majora in cercurile regale ale vremii. El a popularizat procedura de colectomie, care consta in extirparea unei parti importante din colon, ca tratament pentru o serie de afectiuni.
Lane considera colonul ca fiind un vestigiu inutil si recomanda excizia chirurgicala si in cazul constipatiilor cronice. Popularitatea metodei colectomiei datorata influentei lui Lane in randul regalitatii a facut ca aceasta sa devina una dintre cele mai frecvente proceduri ale epocii.
Aceasta metoda a fost dezavuata la inceputul secolului XX, atunci cand s-a dovedit ca o dieta bogata in fibre este mai eficienta in tratarea problemelor digestive decat colectomia.
Shiro Ishii – Un Monstru in Halat Alb
Shiro Ishii a inceput ca un cercetator talentat, dar a devenit un criminal in serie in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. El este responsabil pentru unele dintre cele mai oribile experimente stiintifice din istorie, care au dus la moartea a zeci de mii de chinezi.
Ishii era cunoscut ca fiind un sadic in halat alb, care obisnuia sa sectioneze membrele oamenilor in viu, sa congeleze anumite parti ale corpului si sa inoculeze bacili letali pentru a studia bolile.
Cand a devenit clar ca razboiul era pierdut, Ishii a cerut intregii sale unitati de medici si asistenti sa se sinucida, insa el a refuzat sa ia aceeasi decizie si s-a predat americanilor. In loc sa fie judecat ca criminal de razboi, el a obtinut imunitate, oferind rezultatele macabre ale experimentelor sale invingatorilor.
Joseph Mengele și John R. Brinkley – medici controversați și experimentele lor socante
Introducere: In istoria medicinei, exista cateva nume care au devenit sinonime cu practicile controversate și experimentele socante. Joseph Mengele și John R. Brinkley sunt doi astfel de medici, care au marcat istoria prin practicile lor cu totul iesite din comun.
Joseph Mengele –
„Angelul Morții” Cunoscut drept „Angelul Morții” sau „Doctorul Criminal”, Joseph Mengele a exercitat în lagarele de concentrare naziste și a practicat experimente socante, mergând de la schimbarea culorii ochilor până la sterilizarea prin radiații X și disecarea copiilor nou-născuți. Obsedat de fenomenul gemenilor, Mengele a supervizat chiar o încercare de creare a unor siamezi prin coaserea lor unul de altul. Nanismul a constituit, de asemenea, unul dintre punctele sale de interes. După război, Mengele a reușit să se refugieze în Brazilia, unde a și murit, evitând justiția.
John R. Brinkley –
„Doctorul de tara” John R. Brinkley a fost un modest medic de țară din Statele Unite care a câștigat o bizară faimă prin operația sa de implantare a glandelor de tap unui fermier care se plângea de scăderea libidoului. Brinkley a decis să implanteze glande testiculare de tap pacientului, datorită virilității legendare a animalului. După ce fermierului i s-a născut un fiu, Brinkley a devenit unul dintre cei mai populari medici ai epocii, până când știința secolului XX a dovedit că astfel de metode nu au nicio influență asupra organismului uman.
Concluzie: Joseph Mengele și John R. Brinkley sunt exemple de medici controversați care au marcat istoria prin experimentele lor socante. Deși aceste practici au fost condamnate de comunitatea medicală, acestea au rămas în istorie ca semnale de alarmă pentru regulile și principiile etice în medicină.
Urmărește-ne și pe Google News
