Conflictul dintre romanii lui Romulusși sabinii lui Titus Tatius a fost una dintre cele mai înfricoșătoare teme artisticeși istorice care a traversat veacurile. Cei doi conducători, adversari sângeroși în timpurile legendare ale Romei, au devenit în cele din urmă aliați sub conducerea celui care a fost alăptat de lupoaică. Dar frăția lor târzie nu a entuziasmat pe nimeni, deoarece marii artiști au reținut – ca niște ziariști profesioniști de astăzi – doar un aspect picant: rapirea frumoaselor femei ale etniei sabinilor de către romanii din cetatea lipsită de „doamne” care să le aducă pe lume fiii mult doriți.
Înaintea lui Nicolas Poussin (1594-1665) – clasicul francez pur sânge, inspiratorul unei generații de excepționali maestri francezi – a descris senzațional rapirea sabinelor importantul sculptor Giambologna (1529-1608, născut ca Jean Boulogne, în Flandra). Dintr-un singur bloc de marmură albă, acest urmaș al lui Michelangelo a realizat un grup statuar atât de expresiv, încât întreaga poveste poate fi concentrată prin convulsiile a doar trei personaje: doi bărbațiși o femeie. Capodopera lui Giambologna a fost așezată în Loggia dei Lanzi din Piazza della Signoria din Florența. Era anul 1582 când a fost finalizată. Marele maestru a revitalizat un mit foarte drag italienilor, punând în umbră alte două răpiri celebre, ale Elenei din Troiași ale Proserpinei. La National Gallery din Londra este expusă aceeași temă de Peter Paul Rubens (finalizată, probabil, în 1640).
Un urmaș ilustru al lui Poussin, Jacques Louis David, s-a văzut obligat de condițiile istorice în care a lucrat (plină Revoluție franceză, fiind încarcerat ca amic al lui Robespierre) să ilustreze „Intervenția sabinelor”; practic, Hersila, soția lui Romulusși fiica lui Titus Tatius, se opune duelului dintre cei doiși obține armistițiul. David vedea acea pace legendarăși sfârșitul Regimului Terorii care a bulversat Franța.
Un moment de ragaz ludic ne oferă caricaturistulși ilustratorul englez John Leech (1817 -1864), care a văzut în a sa „Istorie comică a Romei” (1852) femei sabină îmbrăcate victorieneși care acceptă cu nerăbdare să fie duși în brațe de bărbații care caută un loc umbros. Totul pare o cursă cu neveste vesele careși-au păstrat aerul de fetișcane…
În 1963, Pablo Picasso realizează într-un stil inconfundabil o „Răpire a sabinelor” în care reia confruntarea brutală dintre Romulusși Tatius, amândoi ignorând strigătele de groază ale Hersilei – pânza aflată astăzi la Muzeul Artelor Frumoase din Boston. Pentru maestrul din Malaga parcă nici nu există contextul istoric, neînțelegându-se clar cine-i soțulși cine-i tatăl nefericitei femei sabină.
Dar Nicolas Poussin este clasicul care a luat în serios ansamblul sângeroasei confruntări, cu multiple personajeși cu o dinamică aducând aminte de înaintașii Giambolognași de Rubens. Pictorul francez a realizat două versiuni majore, la interval de trei ani. Cea din 1635 se află la Metropolitan Museum of Art (New York), iar cea din 1638 se află la Luvru. În ambele scene, Romulus se găsește pe un postament de unde își îndeamnă oștasii la luptă. Diferența majoră este cea arhitecturală: în a doua variantă, edificiile de fundal sunt mai multeși mai bine conturate…
Conflictul dintre romanii lui Romulusși sabinii lui Titus Tatius a fost una dintre cele mai înfricoșătoare teme artisticeși istorice care a traversat veacurile. Cei doi conducători, adversari sângeroși în timpurile legendare ale Romei, au devenit în cele din urmă aliați sub conducerea celui care a fost alăptat de lupoaică. Dar frăția lor târzie nu a entuziasmat pe nimeni, deoarece marii artiști au reținut – ca niște ziariști profesioniști de astăzi – doar un aspect picant: rapirea frumoaselor femei ale etniei sabinilor de către romanii din cetatea lipsită de „doamne” care să le aducă pe lume fiii mult doriți.
Oricare ar fi „stăpânul sabinelor”, tema dă furnicăturiși astăzi autenticilor iubitori ai istoriei artei. Conflictul dintre romanii lui Romulusși sabinii lui Titus Tatius a fost una dintre cele mai înfricoșătoare teme artisticeși istorice care a traversat veacurile. Acest duel sângeros a fost în cele din urmă încheiat prin alianța celor doi conducători, sub conducerea celui care a fost alăptat de lupoaică. Cu toate acestea, frăția lor târzie nu a entuziasmat pe nimeni, deoarece marii artiști au reținut – ca niște ziariști profesioniști de astăzi – doar un aspect picant: rapirea frumoaselor femei ale etniei sabinilor de către romanii din cetatea lipsită de „doamne” care să le aducă pe lume fiii mult doriți.
Urmărește-ne și pe Google News
