Una dintre cele mai impresionante biserici din București este Domnița Bălașa, situată în apropierea clădirii Tribunalului, pe malul Dâmboviței. Inițial, aceasta făcea parte din Ansamblul spitalicesc brâncovenesc, o instituție tradițională care a fost extinsă și modernizată de-a lungul anilor. După demolarea spitalului în 1985, biserica a fost înconjurată de blocuri, dar a rămas locul unor evenimente mondene, precum nunți, botezuri și alte ceremonii religioase, fiind renumită pentru solemnitatea slujbelor și, mai ales, pentru corul desăvârșit.
Acest lăcaș a fost construit în anul 1736 de Domnița Bălașa, una dintre fiicele supraviețuitoare ale voievodului Constantin Brâncoveanu, ca biserică de mănăstire. În această biserică au funcționat o școală cu predare în limba română, un azil de bătrâni și un adăpost de noapte. După renovările din 1784, clădirea a fost reconstruită de Banul Grigore Basarab Brâncoveanu și apoi de Safta Grigore Basarab Brâncoveanu, Baneasa. Lucrările de renovare au avut loc în anii 1831 și 1842.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, biserica a fost complet reconstruită conform planurilor marelui arhitect Alexandru Orăscu, primind forma pe care o cunoaștem astăzi. Piatra de temelie a fost pusă la data de 14 iunie 1881, după slujba divină efectuată de mitropolitul primat. Actul comemorativ, semnat printre alții și de regele Carol I și regina Elisabeta, a fost plasat într-un tub în care s-au introdus câte o piesă nouă din toate monedele românești, începând de la un ban și terminând cu 20 de lei din aur. Acest tub a fost apoi plasat în altul, din metal, după ce a fost învelit în câte o foaie din fiecare ziar care apărea în acea perioadă în București. Regele, regina și doamnele de onoare au primit fiecare câte un șorț din satin cu ciucuri de aur, fiindu-le oferite, totodată, uneltele necesare: o mistrie și un hârleț, făcute însă din argint curat. Prima cărămidă de deasupra pietrei de temelie, în care se afla tubul, a fost pusă de rege, a doua de regină, iar a treia de mitropolitul primat.
Exteriorul maiestuos al bisericii este decorat cu șiruri paralele de marmură și cărămidă aparentă, cu denivelări. Pridvorul este susținut de coloane în stil brâncovenesc, iar scara din față conferă o notă solemnă. Cinci turnuri se ridică de pe acoperiș, cu turnul central mult mai mare decât celelalte patru turnuri de colț. Biserica conține mormântul ctitorului și moaștele Sfântului Grigorie de Nisa. O statuie de marmură a doamnei Barratha, creată de sculptorul Karl Storck în 1881, a fost amplasată în curtea bisericii. Din păcate, distrugerea așezământului Brâncovenești a profanat un loc sfințit prin invocarea celor mai de seamă voievozi ai poporului nostru. Biserica avea dreptate. Dă impresia de a sta în fața eternității și oferă trecătorilor o parte din lumina credinței care s-a răspândit de-a lungul anilor.
