Nostrii strămoși au dat peste cap relațiile cu mediul în Neolitic, explorându-l pentru a găsi resurse care să poată fi prelucrate. Acestea s-au dovedit a fi ceea ce a schimbat felul în care gândeau și percepeau lumea – o a doua naștere. Revoluția Neolitică marchează trecerea de la lumea vânătorilor și culegătorilor la cea a agricultorilor și crescătorilor de animale. Acolo unde a început agricultura, au apărut și schimbări în modul de viață, gândire, credință și relaționare cu strămoșii.
Aproximativ 10.000 de ani în urmă, agricultura a început să se dezvolte, în zone vaste din Levantul Mijlociu (Siria, Liban, Israel, Palestina, sudul Turciei, Irak și vestul Iranului), și, independent, în momente diferite, în China, Noua Guinee, Mexic și alte zone din Asia. Schimbarea climatică care a avut loc în urmă cu 14.000 de ani după episodul glacial, creșterea densității demografice și nevoia tot mai mare de alimente sunt factorii ce au promot agricultura. Oamenii au început să-și simtă noua libertate și să fie creativi și inventivi în tehnicile agricole și domesticirea animalelor.
Culegerea cerealelor în stare sălbatică era o sarcină dificilă. De exemplu, recoltarea grâului a presupus 1000 de ani de proces de selecție a soiurilor adecvate, după ce boabele erau culese și tulpina taia.
S-au descoperit primele seminte de „grau ideal” în Orientul Apropiat, cum le-au botezat specialiștii care au studiat procesul. Selectionele speciilor de-a lungul secolelor cuprindeau, pe lângă graul și orzul, și leguminoase ca mazărea, lintea și altele. Agricultorii și-au dat seama că pământul trebuie îngrășat, așa că soluția cea mai bună a fost utilizarea făinii de balegar. Primele animale domestice au fost muflonul oriental, capra, porcul mistreț și bourul. Laptele era foarte apreciat, dovezi din acest sens fiind tăierile de animale producătoare de lapte, după ce productia lor scădea.
Casele au venit cu o altă inovație: erau construite aproape una lângă alta, formând sate. Începând cu mileniul al VIII-lea, unele dintre acestea se întindeau pe câteva hectare. Primele case din Europa au avut o formă circulară, cu un diametru de 6-7 metri, devenind în cele din urmă dreptunghiulare sau aproape trapezoidale, cu lungimi de peste 10 metri.
Organizarea socială și administrativă își făcea simțită prezența. Cerealele erau stocate și distribuite în mod egal. În urmă cu 6600 de ani, în unele zone atlantice au început să fie construite monumentele megalitice, asociate celor cu statut privilegiat, arătând astfel primele semne ale inegalității materiale și sociale.
