Când citim primele pagini ale Bibliei, înțelegem că „păcatul originar” nu are nicio legătură cu actul sexual, așa cum se crede uneori, ci cu încălcarea interdicției de a se transmite oamenilor cunoștințe. În conformitate cu Biblia, Dumnezeu i-a creat pe oameni cu intenția de a avea urmași. Mai mult, Dumnezeu i-a binecuvântat, spunând: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți Pământul și supuneți-l”. Cu toate acestea, li s-a poruncit să nu mănânce din pomul cunoștinței binelui și răului, în ziua în care vor mânca din el, cu moarte vor muri. Interdicția nu este respectată și Adam nu moare în ziua aceea, din cauza uneltirilor unei ființe supranaturale, care este arătată ca un șarpe sau Satana.
Dumnezeu remarcă „Iată, Adam a devenit ca unul din Noi, cunoscând binele și răul”. Pedeapsa pentru încălcarea poruncii, dar mai ales pentru păcatul cunoașterii neîngăduite, este alungarea din grădina Edenului. În Cartea lui Enoh, se precizează că, pe lângă experiențele de hibridare, a existat și un al doilea motiv grav pentru pedepsirea îngerilor rebeli, și anume cunoașterea pe care aceștia au transmis-o oamenilor, fără permisiunea divină.
Condamnarea acestei cunoașteri este cu atât mai ciudată și contradictorie cu cât Enoh, într-un alt pasaj, este numit, cu respect, „scribul”, iar păcatele îngerilor, ca și îndemnurile către cei drepți, sunt consemnate într-o carte, instrument căruia naratorul îi face un elogiu spunând: „cărți de bucurie vor fi date dreptilor și înțelepților; și ei vor crede în aceste cărți”. În plus, Enoh consemnează în lucrarea sa o seamă de cunoștințe – dintre cele „nepermise” – de pildă legate de astronomie.
Cazul nu este singular, în alte mitologii întâlnim educatori supranaturali cu o soartă tot atât de aspră. Titanul Prometeu, de exemplu, le-a dăruit oamenilor focul și rațiunea, învățându-i meșteșugurile esențiale, între care și astronomia și aritmetica. Pentru fapta sa, el a fost pedepsit de Zeus să fie în lanțuit de o stâncă din Caucaz și să fie sfâșiat zilnic de un vultur.
De ce învățarea a fost considerată un păcat atât de mare? Prima explicație este că purtătorii acestor legende erau o castă de preoți care doreau să păstreze monopolul cunoașterii. Este, de asemenea, dorul de „paradisul lumii” și teama că tehnologia care este înaintea moralității va scăpa de sub control omenirea și se va autodistruge. Și Cartea lui Enoh subliniază faptul că, ori de câte ori mijloacele de ucidere au căzut în mâinile locuitorilor Pământului, „ei au rămas acolo pentru totdeauna”. Cu toate acestea, nu se poate nega că a existat un alt motiv important… Astăzi, dacă cineva descoperă o insulă verde neatinsă de picioarele omului, aceasta va fi declarată rezervație naturală. Cu aceeași precauție, „administratorul” universului fictiv nu ne spune nimic despre cunoștințele sale.
