Acum mai bine de un an, în februarie 2002, un grup de speologi amateur din Timișoara (Adrian Bîlgar, Stefan Milota și Laurentiu Sarcina) au dat peste o pesteră relativ mică, doar 0,5 ha – se pare că a fost în trecut un loc de hibernare al ursilor – și au găsit o mulțime de fragmente osoase de animale. Astfel, a fost numită „Pestera cu Oase” și era îndată declarată zonă speologică protejată. Nici măcar acest lucru nu ar fi făcut-o celebra și internațională, însă, dacă nu descoperirea unui fragment de maxilar uman care s-a dovedit a fi mai mult decât un simplu os. Din păcate, fără aparatură suficientă (bani și specialiști) pentru testare, mandibula a fost trimisă prof. Erik Trinkaus, antropolog la Universitatea Washington din Saint-Louis (Missouri), SUA. Acesta a datat osul ca având o vechime de 34.000 – 36.000 de ani, și mai mult de atât, l-a considerat cea mai veche fosilă datată aparținând unui om modern care arată cum arătau oamenii când au venit în Europa.
În luna iunie a acestui an, Oana Moldovan (Directoarea Institutului de Cercetări Speologice din Cluj-Napoca) și Ricardo Rodrigo (un arheolog portughez) s-au alăturat prof. Trinkaus și au găsit în pesteră fragmente osoase suplimentare ale unui os facial și temporal ce au fost imediat ridicate pentru cercetare. Reacțiile lumea stiințifică internațională la descoperire au fost imediate, mai ales după publicarea cătră prof. Trinkaus a concluziilor sale în Analele Academiei Nationale de Știință. Maxilarul avea caracteristici asemanatoare cu osemintele primilor oameni descoperiti în Africa, Orientul Mijlociu și Europa, dar trasaturi ca talia și mărimea neobișnuită a molarilor, arăta umanitatea arhaică și posibila legatură cu omul de Neanderthal.
Descoperirea din România schimbă radical datele omului modern din Europa, biologia umana și anatomia umanității moderne. O pestera ce a fost la început numai un loc de hibernare pentru ursi și/sau înmormântare pentru omul primitiv, și-a schimbat în acest an destinul, fiind acum obiectul unui studiu amănunțit pentru o echipă de cercetători internaționali. Ei își vor continua cercetările în vara lui 2004 și, cel puțin, vor pune România în fruntea lumii științifice.
Urmărește-ne și pe Google News
